Punctele de stabilitate sunt puncte suplimentare acordate pentru anii contributivi realizați în sistemul public peste pragul de 25 de ani. Ele nu înlocuiesc punctele obținute din salarii și nu se acordă pentru orice perioadă considerată, în limbaj obișnuit, vechime în muncă. Rolul lor este să majoreze numărul total de puncte folosit la calculul pensiei.
Regula se găsește în art. 85 din Legea nr. 360/2023. Potrivit aceluiași articol, numărul total de puncte este format din suma punctajelor anuale și punctele de stabilitate. Abia după această însumare totalul se înmulțește cu valoarea punctului de referință, conform formulei explicate în ghidul despre calculul pensiei în 2026.
Cine poate primi puncte de stabilitate
Condiția esențială este existența unui stagiu contributiv mai mare de 25 de ani, realizat în sistemul public de pensii. Stagiul contributiv reprezintă perioada pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale, adică CAS, în condițiile legii. Primii 25 de ani nu produc puncte de stabilitate. Punctele încep să se adauge numai pentru partea care depășește acest prag.
Această delimitare contează deoarece stagiul total recunoscut la pensie poate cuprinde și perioade asimilate sau alte perioade necontributive. De exemplu, anumite studii universitare, serviciul militar ori alte situații prevăzute de lege pot conta la deschiderea sau calculul unui drept, dar nu devin automat stagiu contributiv care produce stabilitate. Diferențele sunt explicate în articolul despre stagiul minim, stagiul complet și stagiul contributiv.
Legea mai prevede că nu se acordă puncte de stabilitate pentru perioadele în care o persoană a cumulat o pensie din sistemul public sau o pensie de serviciu cu venituri pentru care era asigurată. Așadar, simplul fapt că după pensionare s-a continuat activitatea nu înseamnă că acea perioadă va genera și stabilitate.
Cum funcționează cele trei tranșe
Art. 85 alin. (3) stabilește trei tranșe succesive. Pentru fiecare an contributiv realizat peste 25 de ani și până la 30 de ani se acordă 0,50 puncte. Pentru fiecare an peste 30 și până la 35 de ani se acordă 0,75 puncte. Pentru fiecare an care depășește 35 de ani se acordă câte 1 punct.
- între 25 și 30 de ani: 0,50 puncte pentru fiecare an;
- între 30 și 35 de ani: 0,75 puncte pentru fiecare an;
- peste 35 de ani: 1 punct pentru fiecare an.
Tranșele nu se aplică retroactiv întregii perioade. La 36 de ani contributivi, de exemplu, nu se acordă 11 puncte, câte unul pentru fiecare an de după 25. Se calculează separat 2,50 puncte pentru anii 26-30, 3,75 puncte pentru anii 31-35 și 1 punct pentru anul 36. Totalul este 7,25 puncte.
Exemple pentru mai multe durate de cotizare
La 26 de ani contributivi există un singur an peste pragul de 25, deci rezultă 0,50 puncte. La 30 de ani, cei cinci ani din prima tranșă produc 2,50 puncte.
La 32 de ani și 6 luni, calculul este format din 2,50 puncte pentru intervalul 25-30, plus 2,5 ani înmulțiți cu 0,75. A doua parte produce 1,875 puncte, iar totalul este 4,375 puncte de stabilitate.
La 35 de ani contributivi se ajunge la 6,25 puncte: 5 ani × 0,50, plus 5 ani × 0,75. La 40 de ani, celor 6,25 puncte li se adaugă încă 5 puncte pentru anii care depășesc pragul de 35, rezultând 11,25 puncte.
Legea cere calcul proporțional și pentru fracțiunile de an. De aceea, lunile care depășesc un prag nu trebuie ignorate, dar nici rotunjite liber la un an întreg. Punctajul se determină proporțional cu perioada recunoscută, iar rezultatul final se exprimă cu cinci zecimale.
Cât valorează punctele de stabilitate în 2026
Punctele de stabilitate nu au o valoare separată. Ele intră în numărul total de puncte și sunt transformate în lei folosind aceeași valoare a punctului de referință, VPR. În 2026, VPR este menținută la 81 lei prin Legea nr. 141/2025.
Astfel, 6,25 puncte de stabilitate au un efect matematic de 506,25 lei în formula din 2026, iar 11,25 puncte au un efect de 911,25 lei. Aceste valori arată numai contribuția stabilității în calcul. Pensia totală include și toate punctajele anuale, iar fracțiunea de leu a cuantumului final este rotunjită în favoarea pensionarului.
Nu este corect ca efectul calculat cu VPR de 81 lei să fie prezentat drept sumă permanentă pentru anii viitori. VPR se poate modifica prin lege. Numărul de puncte și valoarea în lei sunt două componente diferite: punctele descriu drepturile acumulate, iar VPR aplicabilă la data calculului le transformă în cuantumul pensiei.
Ce trebuie verificat în situația personală
Pentru o estimare serioasă trebuie separate perioadele contributive de perioadele asimilate și de cele necontributive. Carnetul de muncă, adeverințele și istoricul disponibil la casa de pensii pot arăta perioade care lipsesc, se suprapun sau au fost încadrate diferit. Stabilitatea nu se determină numai din diferența dintre anul angajării și anul pensionării.
Mai trebuie verificat dacă au existat perioade de cumul pensie-venit și dacă toată activitatea a fost realizată în sistemul public. Pentru persoanele care au lucrat și în alte sisteme ori în străinătate, totalizarea perioadelor poate ajuta la îndeplinirea condițiilor, dar nu transformă automat toate perioadele în ani generatori de puncte de stabilitate în România.
Calculatorul de puncte de pensie este util pentru a estima punctajul produs de salariu într-o anumită perioadă. El nu poate identifica singur ce parte din istoricul unei persoane este stagiu contributiv eligibil pentru stabilitate. Calculul oficial rămâne cel efectuat de casa teritorială de pensii pe baza evidențelor și documentelor recunoscute.